Veronica Bereanda - Consecintele

by - vineri, noiembrie 02, 2012

A doua poveste. Fragment:

Am inceput sa-mi intreb copilul din ce in ce mai mult ce se intampla la scoala, ce anume au mai invatat, iar singurele raspunsuri pe care le primeam erau ca nimic, nu-si aduce aminte. Lucrurile au inceput sa ia amploare in momentul in care am observant ca T----- devine din ce in ce mai irascibil, incepuse sa urle la orice si sa devina foarte speriat, tresarea la orice zgomot
mai puternic. Imi amintesc ca intr-o dupa amiaza T----- isi facea temele si mi-a scapat din greseala o carte pe jos, moment in care copilul s-a ghemuit intr-un colt si si-a ascuns fata cu mainile. In acel moment l-am luat in brate sa-l linistesc (....)

Cu fiecare zi petrecuta in acea clasa T----- se schimba din ce in ce mai mult, la fel ca si mine.Mergeam cu o senzatie de sufocare la scoala, ingrozita de ceea ce imi va mai spune invatatoarea despre fiul meu.
Toata aceasta poveste a luat o intorsatura in momentul in care intr-o zi, dupa ce T----- s-a intors de la scoala mi-a spus ca el nu mai vrea sa se intoarca acolo, ca mai bine se sinucide si ca mai bine nu s-ar fi nascut. In acel moment am incremenit, nu stiam cum sa reactionez la cele spuse de copilul meu. Imi treceau mii de idei prin cap care nu aveau explicatii pentru un copil de doar 6 ani. L-am intrebat care sunt motivele, de ce spune acest lucru, ce s-a intamplat, refuzand sa-mi dea vreo explicatie. Va spun sincer ca acea noapte a fost un cosmar pt mine.

You May Also Like

0 comments