David Icke - Cum s-a "eradicat" poliomielita

by - vineri, aprilie 19, 2013

CUM ERADICAM O BOALA?
SIMPLU! SCHIMBANDU-I NUMELE

~~ David Icke ~~

Ni s-a spus ca poliomielita a fost „invinsa” in majoritatea tarilor cu ajutorul unui vaccin, cand, de fapt, ceea ce au facut ei a fost sa dea un alt nume simptomelor. Cutremurator, dar adevarat. Hei, Rotary International! Cum poti sa sustii aceasta inselaciune? Informează-te mai bine! 
Am tot scris de-a lungul anilor despre povestile horror ale marii industrii farmaceutice (Big Pharma) care au provocat si continua sa provoace atata moarte si suferinta. Dar uneori, nici mie nu-mi vine sa cred cat tupeu pot avea acesti oameni.

Stateam de vorba recent cu prietenul meu, Mike Lambert (practician alternativ si om de stiinta la clinica Shen). Imi spunea ca a inceput sa trimita informatii membrilor organizatiei mondiale Rotary International, care pretinde ca se dedica „gruparii unor lideri mondiali din afaceri si din politica pentru a oferi servicii umanitare, a incuraja respectarea unor standarde inalte de etica in toate domeniile si a ajuta la crearea bunastarii si pacii in intreaga lume”. Suna bine si frumos [pentru mine suna chiar putin à la discursurile lui Ceausescu, n.m.], dar daca nu esti bine informat despre subiectul abordat, poti crea un adevarat haos.

Rotary International isi mobilizeaza cele peste 32.000 de cluburi si cei 1,2 milioane de membri in scopul eradicarii poliomielitei, prin "imunizarea" copiilor din intreaga lume.

De cand a inceput campania, se pretinde ca incidenta bolii a fost redusa cu 99% [daca gaseste cineva o statistica misto, cu cercuri roz-bombon, in Powerpoint, si cu cifre cat mai fanteziste, sa-mi dea si mie un link - n.m.]. Se sustine ca ultimul 1% [ma, al dracu', se ascunde ca Bin Laden - n.m.] a ramas numai in 4 tari: India, Pakistan, Afganistan si Nigeria, unde boala paralizanta ar fi „endemica”.

Mike Lambert a decis sa alerteze organizatia Rotary International, pentru ca cele de mai sus sunt pur si simplu cretinisme. Simptomelor de poliomielita li s-a dat pur si simplu un alt nume, pentru a face ca vaccinul sa para eficient si pentru a masca adevarata cauza a bolii – pesticidele si alti poluanti chimici.

Mike mi-a dat sa citesc un articol exceptional, scris de jurnalista medicala si autoarea de filme Janine Roberts, cu titlul: „Polio: virusul si vaccinul”, publicat in revista The Ecologist. Cercetarile si analiza ei sunt extraordinare si va voi impartasi cateva din ele in acest articol.

Versiunea oficiala este aceea ca incidenta poliomielitei a inceput sa scada in mod dramatic dupa ce, pe la mijlocul anilor ‘50, a inceput "imunizarea" (si mie mi s-a facut vaccinul, copil fiind), iar America a fost declarata „libera de polio” in anul 1994. Povestea (pentru ca de fapt e doar o poveste) mai pretinde ca, gratie efortului global de eradicare a poliomielitei (lansat in 1980 sub conducerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, UNICEF si Fundatiei Rotary International), s-ar fi ajuns la o eradicare de 99%, dupa cum am mentionat mai sus.


Adevarul este de fapt cu totul altul.
Paralizia infantila a fost identificata in secolul al XIX-lea si a explodat in prima jumatate a secolului XX, dar [iaca belea de nesansa, n.m.] numai in tarile industrializate [traiasca inventia numita DDT, n.m.]. I s-a dat numele de poliomielita de la termenii grecesti polios (cenusiu), myelos (maduva) si itis (inflamare).



In cazuri grave, poliomielita poate duce la o paralizie severa,
care necesita „plamani de otel” pentru a putea respira

Initial s-a crezut ca otravuri precum plumbul, arsenicul si mercurul sunt cauza, iar dovezile, inclusiv experientele de laborator, au confirmat aceasta legatura. Cand, in 1878, o serie de caini au fost expusi la plumb, celulele lor neuromotorii au suferit aceeasi vatamare constatata la copiii cu paralizie infantila. Acelasi lucru s-a constatat si in 1883, experimentand cu arsenic. Ca o coincidenta [coincidenta my ass - n.m.], taman dupa 1870 insecticidul pe baza de arsenic denumit „verde de Paris” incepuse sa fie folosit in masa la culturile de mere; apoi, din 1882, a fost inlocuit cu un insecticid si mai periculos: arseniatul de plumb. In acelasi timp [evident tot o "coincidenta" - n.m.], numarul cazurilor de polio a inceput sa creasca masiv [pacat ca pe vremea aia nu se faceau studii, ca sa le iasa exact ca si la autism, ca nu exista absolut nici o legatura - n.m.].  

Janine Roberts scrie in articolul ei:

Foarte repede, arseniatul de plumb a devenit pesticidul principal folosit la fructe si fructe de padure in tarile industrializate. In 1907, a fost introdus arseniatul de calciu ca insecticid, mai ales in culturile de bumbac si in morile respective. Un an mai tarziu, 69 de copii sanatosi paralizau brusc in Massachusetts. Ei locuiau intr-un oras cu 3 asemenea mori de bumbac, in case situate la vale fata de acele mori. De asemenea, in apropiere se aflau livezi in care in mod sigur se folosea arseniat de plumb.

Au urmat si alte asemenea epidemii de paralizii infantile, dar autoritatile nu au investigat niciodata conexiunea clara ca lumina zilei cu insecticidele, iar copiii nu au fost niciodată testati pentru intoxicare sau tratati cu vreun antidot al toxinelor respective. In schimb, „sistemul” a decis ca vinovatul trebuia sa fie un virus ori o bacterie si solutia era sa se gaseasca... un vaccin. [What else? -n.m.
 
Toate acestea au fost orchestrate de J.D Rockefeller (foto) si de intreaga sa retea de familie, care la randul ei este subordonata Casei Rothschild. [Mirosind profitul gras la orizont - n.m.], Reteaua Rothschild - Rockefeller a creat astfel un sistem de asociatii medicale, precum Asociatia Medicala Britanica (BMA) si Asociatia Medicala Americana (AMA), pentru a controla medicina si profesia medicala la nivel global.

Se pare ca multi oameni sunt convinsi ca medicina industriei farmaceutice (medicina alopata) a aparut mai intai, iar alternativele precum homeopatia au aparut mai tarziu. De fapt, a fost exact invers, iar clica Rothschild - Rockefeller a finantat crearea concernelor medicale cu simplul scop de a inlocui ceea ce noi acum numim „medicina alternativa” [prea neprofitabila - n.m.] cu medicina lor. AMA a fost infiintată în 1847 si a inceput imediat sa controleze scolile medicale si metodele de tratament care erau predate si aplicate pe pacienti.


Aceasta activitate a fost sustinuta de familia Rockefeller si de Fundatia Illuminati „Carnegie”, care l-a insarcinat pe un anume Abraham Flexner sa viziteze institutiile de invatamant medical si sa raporteze daca acestea erau apte sa predea medicina sau nu. „Intamplarea” [stiu, deja cam multe "coincidente" - n.m.] face ca Abraham Flexner era fratele lui Simon Flexner (foto dreapta), care din 1903 pana in 1930 a condus „cercetarea” cauzelor si prevenirii bolilor la Institutul Rockefeller (in prezent, Universitatea Rockefeller) [ce-mi place mie mult la medicina alopata este ca habar nu are de cauzele bolilor, bajbaie in diagnostice si "tratamente", nu poate vindeca nimic (suprima doar simptomele prin medicatia care face mai mult rau decat boala insasi), dar pretinde ca poate preveni bolile prin vaccinuri; veniti de cumparati "sanatate" la pungi negre sigilate, credeti si nu cercetati, medicina va fie religie, noapte buna - n.m.]. Raportul Flexner, publicat in 1910, cerea ca scolile medicale americane sa impuna standarde mai inalte la admitere si absolvire, iar predarea si tratamentele sa adere exclusiv la protocoalele din cadrul stiintei oficial recunoscute (mainstream). Atunci s-a nascut industria medicala asa cum o cunoastem astazi. Acelasi reprezentant al fam. Rockefeller, Simon Flexner, impreuna cu colegul lui de la Institutul Rockefeller, Paul Lewis, au fost direct implicati in raspandirea minciunii ca poliomielita ar fi cauzata de un virus si nu de chimicale otravitoare.

In 1908, doi oameni de stiinta din Austria, Karl Landsteiner si Erwin Popper, au luat o proba din coloana vertebrala a unui bebelus de 9 luni care fusese o victima a paraliziei infantile si au injectat-o in creierul a doua maimute [fiindca, evident, asa se transmit bolile "contagioase" - n.m.]. Una a murit, iar cealalta a paralizat. S-a constatat ca maimutele au prezentat acelasi tip de distrugere a tesutului nervos ca in cazul paraliziei infantile la om. Bineinteles ca s-a constatat asta, pentru ca ceea ce a fost prelevat de la copilul de 9 luni continea ceva ce cauza paralizia la copii. Dar ce anume? Landsteiner si Popper au sustinut ca trebuie sa fie un „virus invizibil” – hai, lasa-ma! – dar pe care nu l-au gasit. Simon Flexner si Paul Lewis de la Institutul Rockefeller au repetat „experimentul” si au ajuns la aceeasi concluzie. Ei au declarat:

In mod clar, am esuat in descoperirea unei bacterii... care ar putea provoca boala (paralizia)... Agentul infectios al epidemiei de poliomielita apartine probabil unei clase de virusi minusculi si filtrabili, a caror existenta nu a putut fi inca demonstrata cu certitudine sub microscop.
 

Cu alte cuvinte, au injectat o „supa” infectioasa [eu as pune si infectioasa in ghilimele - n.m.] in creierul maimutelor si ele s-au imbolnavit precum copilul de la care fusese prelevata „supa”. Nu fusese izolat nici un singur „ingredient”, injectasera totul de-a valma, facand experimentul oricum irelevant din punct de vedere stiintific [ete, pe cine interesa stiinta? - n.m.]. Dar hei,  daca partitura spune ca boala e cauzata de un virus, apai virusul e musai sa fie acolo, chiar daca nu-l vede nimeni. Doar asa spune domnul Rockefeller. Aceasta tampenie desavarsita a pus capat disputei si asa a luat nastere "adevarul stiintific" cum ca poliomielita ar fi fost cauzata de un virus, asa ca s-a trecut repejor-repejor la cercetari pentru inventarea unui vaccin [daca au descoperit "infectarea" prin injectare in creier, oare de ce vaccinul nu se injecteaza si el in creier, ca doar se pretinde ca vaccinul imita imbolnavirea naturala? - n.m.].
 
In 1938, presedintele Franklin D. Roosevelt, care era marioneta lui Rockefeller si fusese si el victima paraliziei infantile, a lansat „Fundatia nationala impotriva paraliziei infantile” (NFIP). Aceasta a ignorat complet dovezile stiintifice privind cauzele reale ale bolii – toxinele – si a pornit o campanie de strangere de fonduri pentru "cercetare", inducand concomitent frica in populatie pentru a vinde cat mai bine minciuna despre cauzele poliomielitei.




Decenii intregi, "legatura" intre muste si poliomielita a bantuit stirile.
Ilustratie din „Newark Evening News”, nr. 12, 12 iunie, 1916



Jonas Salk, "eroul" cu picioare de lut
Pe la sfarsitul anilor ‘40, Jonas Salk (foto dreapta), un medic si virusolog american dintr-o familie de rusi-evrei din New York, a declarat ca gasise „virusul polio” [erata: gasise pe ma-sa - n.m.] si ca folosise acel virus [las'ca ala nici nu era cauza bolii, who cares?] pentru a crea un vaccin impotriva poliomielitei. Da, ati citit bine! 

Alt personaj-cheie in „cercetarile” pentru producerea unui vaccin a fost Albert Sabin, de asemenea nascut din parinti evrei stabiliti pe teritoriul a ceea ce era atunci Rusia, angajat la „Institutul Rockefeller pentru Cercetari Medicale”. Mai tarziu, Sabin va dezvolta vaccinul oral impotriva poliomielitei. Jonas Salk a inceput sa testeze vaccinul pe la mijlocul anilor ‘50 si a admis ca a omorat 17.000 de maimute in timpul experimentarii. Vaccinul folosea un „virus polio mort”, virus omorat prin intermediul unei otravi numite formaldehida. Era un dezastru care iminent... care evident ca s-a intamplat. Ce face sistemul in astfel de cazuri? Minte. 400.000 de copii americani au fost vaccinati, actiune considerata un mare succes pentru ca „numai” 112 copii au contractat boala dupa ce primisera toate cele 3 doze de vaccin. Ceea ce autoritatile nu au spus insa este faptul ca acei copii care paralizau dupa una sau doua doze de vaccin sau la doua saptamani de la primirea celei de-a treia doze nu au fost socotiti. Mai grav, ei au fost considerati "cazuri de poliomielita la nevaccinati" [cum zicea Mark Twain, exista minciuni, exista minciuni sfruntate si exista statistici - n.m.].

Dr. Bernice Eddy, cercetatoare si sefa laboratoarelor pentru testele de siguranta din partea Guvernului american, afirma in 1954 ca vaccinul Salk cauza paralizie severa la maimute. A fost insa redusa la tacere, iar dupa un an, cand pericolele enuntate de ea au fost confirmate, i s-a refuzat dreptul de a mai face cercetari in domeniul poliomielitei [iaca se trezise experta sa se puna de-a curmezisul tavalugului vaccinarii - n.m.].  


In anul 1955, cand a fost lansat de „Fundatia nationala impotriva paraliziei infantile” controlata de  Rockefeller, vaccinul Salk a fost prezentat ca "sigur si eficient, asigurand protectie totala impotriva poliomielitei". Lui Salk i s-a decernat repejor Medalia Congresului, iar clopotele bisericilor s-au balanganit sa celebreze invingerea poliomielitei. Numai ca... poliomielita nu era nici pe departe invinsa.

Beddow Baily, un renumit medic britanic care se opunea vaccinarilor, a scris:

"La numai 13 zile dupa ce se aclamase de catre toata presa si radioul american ca suntem martorii celei mai mari descoperiri medicale a secolului, si la 2 zile dupa ce ministrul britanic al sanatatii declarase ca va incepe imediat producerea vaccinului, au venit si primele stiri despre dezastru. Copiii inoculati cu o anumita marca de vaccin contractasera poliomielita! In zilele urmatoare au fost raportate din ce in ce mai multe cazuri de poliomielita, unele dintre ele induse si de alte marci de vaccin."

Numarul a continuat sa creasca, iar autoritatile medicale au suspendat productia vaccinului în America [ce "noroc" ca fusesera atat de multi copii vatamati incat nu au mai putut sa musamalizeze nimic - n.m.]. Au fost introduse reguli noi, pentru a face vaccinul mai „sigur” dar, dupa cum scrie Janine Roberts: ...in Boston, in ciuda [sau mai bine zis datorita?? - n.m.] vaccinarii a 130.000 de copii, dupa 4 luni s-au inregistrat peste 2.000 de cazuri de paralizie infantila. In anul precedent, se inregistrasera doar 273 de cazuri. Ca atare, numarul cazurilor se dublase în populatia vaccinata din New York si Connecticut si se triplase in Vermont. Numarul a crescut de 5 ori in Rhode Island si Wisconsin. Multi au paralizat la mana in care li se injectase vaccinul.

Autoritatile intrasera in panica, asa ca au decis sa reduca in mod artificial numarul de cazuri de polio, prin ajustarea cifrelor. Inainte de 1956, se considera caz de poliomielita daca un copil era paralizat timp de 24 de ore [Mark Twain - inca pe receptie? - n.m.]. Acum au schimbat perioada la 60 de zile. Descresterea spectaculoasa a cazurilor de polio in cifrele oficiale a fost atribuita „eficientei vaccinului” si evident s-au schimbat si regulile, adica oricine contracta polio intr-o perioada de 30 de zile de la vaccin era inregistrat ca avand o conditie pre-existenta, fara nicio legatura cu vaccinul. Asta se intampla in ciuda faptului ca in 1957, New York Times scria ca jumatate din cazurile de paralizie infantila la copiii intre 5 si 14 ani aparusera fix dupa vaccinare. Aceasta tehnica de ajustare a cifrelor este metoda prin care se ascunde adevarul in aceasta masinarie globala a industriei farmaceutice, cunoscuta sub numele de "medicina moderna".

Aceeasi boala, alt nume
Ei, dar ajustatorii nu-si terminasera inca treaba. Ei au schimbat si denumirea, asa incat boala care mai inainte era cunoscuta sub numele poliomielita a devenit brusc „meningita aseptica”, iar in 1958 doctorilor li s-a spus sa inregistreze cazurile de poliomielita nu pe baza simptomelor, ca pana atunci, ci numai daca descopereau la analize prezenta asa-zisului virus polio. Avand in vedere ca „virusul” poliomielitei nu cauzeaza nici un fel de paralizie infantila, existau nenumarate cazuri care erau diagnosticate drept poliomielita in absenta asa-zisului virus. Aceste cazuri au fost atunci inregistrate drept „paralizie acuta flasca non-poliomielitica” si „sindrom Guillain-Barré”. Aceleasi denumiri se folosesc si astazi. Toate aceste scamatorii si altele au dus la scaderea remarcabila a cifrelor oficiale pentru cazurile de poliomielita, meritul fiind atribuit vaccinului, cand in realitate cazurile de paralizie infantila erau in crestere rapida, ba chiar se dublasera intre anii 1957 si 1959.

Dr. Bernard Greenberg, seful Departamentului de biostatistica al Universitatii North Carolina, a declarat in 1962, in cadrul unei audiente in Congresul american, ca paralizia infantila crescuse cu 50% dupa introducerea vaccinului, intre anii 1957 si 1958, iar intre 1958 si 1959 crescuse chiar cu 80% [iaca alt expert pe care l-a mancat in kur sa spuna adevarul - n.m.]. Poliomielita este astazi bine mersi, multumim de intrebare, dar e cunoscuta sub pseudonimul paralizie acuta flasca (AFP) si in timp ce America este declarata „libera de polio”, mii si mii de copii contracteaza AFP, adica poliomielita deghizata [cand eu va spun ca asta e mai tare ca Bin Laden - n.m.]. De asemenea, in SUA exista mii de cazuri anuale ale sindromului  Guillain-Barré (din nou polio cu alt nume) si la fel se intampla si cu meningita aseptica. Apoi mai sunt mii de americani care anual contractează o afectiune cunoscuta sub numele West Nile Fever  (febra Nilului de Vest) care da simptome similare cu cele ale poliomielitei, adica paralizie si insuficienta respiratorie.

Daca s-ar aplica definitia poliomielitei asa cum a fost ea enuntata inainte de 1957, astazi s-ar inregistra mult mai multe cazuri decat cele din timpul epidemiei din anii ’50, care chipurile a fost eradicata de vaccinare. In final, OMS a ales sa foloseasca vaccinul oral al lui Albert Sabin [care probabil a avut o echipa mai buna de marketing - n.m.], care contine un [ASA-ZIS] poliovirus viu creat in laborator. In tot acest timp, cauza reala a poliomielitei [sub pseudonimul ei artistic paralizie flasca acuta - n.m.] a fost ignorata in mod sistematic. Aceasta cauza o reprezinta insecticidele, pesticidele si alte toxine.


Explozia de poliomielita a corespuns cu introducerea de otravuri letale, stropite in cantitati mari pe terenurile cultivate, boala fiind necunoscuta in tarile sarace, care nu utilizau agricultura chimizata. Era asa de evident, incat poliomielita devenise cunoscuta si sub numele de „boala americana” [inca un "cadou" superb facut de americani omenirii - n.m.]. Prima epidemie de poliomielita intr-o tara tropicala a coincis exact cu momentul in care s-a introdus nefastul insecticid DDT in Filipine, spre sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand campusurile militare americane au fost stropite cu DDT, pentru a scapa de muste. Pana si creatorul vaccinului oral, Albert Sabin (foto), a declarat ca poliomielita a fost cauza principala a decesului soldatilor americani stationati in acele campusuri, in timp ce locuitorii din zonele nestropite din Filipine nu au avut niciun caz.

In 1944, s-a descoperit ca DDT-ul are acelasi efect asupra maduvei spinarii ca si in cazurile de paralizie infantila. Deci, ce-au facut americanii? Dupa razboi, armata americana si-a vandut DDT-ul populatiei americane [era pacat sa expire, doar se dadusera bani grei pe el - n.m.], care l-a folosit peste tot in ciuda evidentelor ca era o substanta otravitoare. Un concentrat chiar mai periculos, cunoscut sub numele DDE, a fost de asemenea folosit pe scara larga. Mari cantitati de DDT au fost gasite in laptele de vaca dupa ce vacile fusesera "spalate" cu aceasta substanta chimica, iar ceea ce a urmat a fost o explozie de paralizii la copiii care consumasera acest lapte contaminat. Prin aceeasi sursa, animalele de ferma si cele domestice au suferit aceleasi simptome.

Pare incredibil, dar oamenii erau chiar incurajati [cu succes - n.m.] sa-si stropeasca si casele cu DDT, inclusiv dormitoarele copiilor, ca protectie impotriva unei boli care fusese pusa in mod gresit pe seama unui virus si care de fapt era cauzata de DDT, precum si de alte substante similare, toxice. S-a fabricat pana si tapet impregnat cu DDT pentru camera copiilor, cu poze din personajele lui Disney. [Daca asta n-ar fi functionat, erau planificate probabil si suzete cu DDT - n.m.] Ca rezultat, cazurile de poliomielita au crescut de 3 ori intre anii 1940 si 1952!
[Mai multe despre poliomielita si "preventia" ei prin stropitul cu DDT am scris si eu AICI - n.m.]
In perioada respectiva, endocrinologul dr. Morton Biskind isi trata cu succes pacientii prin eliminarea din dieta a mancarurilor contaminate cu pesticide, in special a laptelui. Alti doctori au avut rezultate similare. 
Biskind scria in 1953 in American Journal of Digestive Diseases (Revista americana a bolilor digestive): 'Prin 1945, era cunoscut faptul ca DDT-ul se depoziteaza in stratul de grasime al organismului mamiferelor si deci se va regasi si in laptele lor, insa cu toate acestea, departe de a admite o relatie cauzala [intre DDT si poliomielita] care este atat de evidenta incat in orice alt domeniu al biologiei aceasta ar fi imediat acceptata, aproape tot sistemul mass-media (atat cel profan, cat si cel stiintific) s-a dedicat negarii, ascunderii, suprimarii, distorsionarii faptelor, incercand sa transforme dovezile coplesitoare in exact opusul lor. Calomnia, defaimarea si boicotul economic definesc aceasta campanie.'




Ca atare, o zi de lucru ca oricare alta pentru big pharma. Dovezile erau si sunt ametitoare. Copiii aveau simptome de poliomielita dupa ce mancau fructe proaspete stropite, epidemia de paralizie aparand imediat dupa ce incepeau stropirile. Cand noile reglementari au redus stropirile si au interzis anumite substante chimice, numarul cazurilor de poliomielita a scazut semnificativ. Dar insecticidele care fusesera interzise au fost reintroduse in zilele noastre [si moda revine, nu-i asa? - n.m.], iar mediul inconjurator a fost din nou imbibat cu aceste toxine. Ca urmare, cazurile de paralizie infantila sunt din nou in crestere – mai ales in tarile care au luat-o si ele pe drumul stropirii recoltelor cu  insecticide in deceniile recente. Vaccinul poliomielitic nu este numai inutil, ci si o musamalizare pentru adevarata cauza a bolii, iar Big Pharma, Big Biotech si Big Government stiu acest lucru. Oare cei de la Rotary International au fost pacaliti si ei sau cunosc adevarul? Oricare ar fi situatia, suportul lor fata de vaccinarea in masa contra poliomielitei trebuie sa inceteze. Daca in ciuda tuturor evidentelor acest lucru nu se intampla, atunci vom sti raspunsul la intrebarea de mai sus.
 
Sursa: The David Icke Newsletter, February 28th, 2010
http://ebookbrowse.com/how-to-eradicate-a-disease-hey-presto-change-its-name-david-icke-website-pdf-d375498153   
Traducere preluata si adaptata de mine de pe site-ul: http://frumoasaverde.blogspot.de/2012/09/david-icke-cum-eradicam-o-boala.html

You May Also Like

2 comments

  1. Sa fie vreo 6 ani ...cand ma dadeam de ceasu' mortii sa imi dozez anticorpii antipolio. Nu intelegeam si pace de ce nici un laborator nu poa sa-mi faca analiza :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia, ca mi-ai dat o idee, sa-mi fac si eu niste analize si sa-i pun pe baieti sa-mi caute anticorpii de bolile X si Y ;-)))
      In sarcina mi-au gasit anticorpi de rujeola si au concluzionat ca "se poate presupune existenta protectiei la rujeola" ;-)

      Ștergere